Voi fi mama si lucrez la videochat!

In luna decembrie o sa devin mamica, de fata, iar de aici a pornit o mare discutie.
Eu nu am ascuns niciodata faptul ca lucrez intr-un studio de videochat, chiar am incercat sa fiu si un promotor al industriei. Am vorbit foarte deschis cu toti oamenii care au fost interesati, inclusiv cu numerosi jurnalisti, pentru ca am incercat sa arat „ce se ascunde” in spatele acestui domeniu.

Ii voi povesti copilului despre jobul meu

De curand, am primit de cateva ori aceleasi doua intrebari legate direct de acest job in videochat: „O sa ii spui fetitei unde lucrezi ?” si „Ce vei face daca ea o sa vrea sa lucreze intr-un studio ?”. Repet, vreau sa raspund la intrebari despre industrie. Insa m-a deranjat faptul ca lumea se astepta ca eu sa spun ca o sa ascund acest aspect de ea si ca poate acum o sa realizez ca nu este ok sa vorbesc asa de deschis.

Sunt o persoana asumata si nu ma feresc. Realizarile mele din videochat sunt o mandrie pentru mine, indiferent de mentalitatile anumitor persoane. Eu chiar cred in libertatea de alegere si de exprimare. Fiecare este liber sa faca si sa gandeasca ce vrea.

Deci, DA: o sa ii spun fetitei mele unde lucrez! O sa incerc sa ii explic anumite aspecte in functie de varsta pe care o sa o aiba in momentul in care vom purta discutia. Bineinteles, nu ma astept ca la varsta de 3 ani sa inteleaga filozofia mea de viata. Dar o sa ii explic pentru ca ma astept sa existe, inca de la gradinita, cateva mamici care isi vor da coate in momentul in care ma vor vedea. Anticipez ca voi ramane in ochii anumitor mamici „Aia de la videochat” ☺. Intuiesc ca unii dintre cei mici vor fi „super informati” despre locul meu de munca. Prin urmare, o sa incerc sa ii spun inca de atunci. Apoi, cand va trece la o alta varsta, la o alta scoala, o sa ii explic din nou (pe intelesul ei) de ce s-ar putea ca mamica ei sa fie blamata pentru ca are un job.

Ce o sa ma fac daca fetita mea o sa vrea sa lucreze in videochat?! Oare o sa ii spun „Nu, iti interzic, o sa iti rup picioarele, te dezmostenesc ...” ?! Cu toate ca nu pot vedea in viitor (inca ☺), cred ca este important sa ma asigur de faptul ca ea are toate informatiile despre cum o sa fie industria la momentul respectiv, peste 18 ani sau mai mult. Iar in acel moment, cand ma voi asigura ca detine toate informatiile necesare, o las sa isi ia singura deciziile.

Eu am luat singura decizia de a lucra in aceasta industrie si imi doresc sa cred ca fata mea o sa fie destul de educata incat sa inteleaga ce face, indiferent de alegerile pe care le va face in viata.

Opiniile despre videochat nu ma mai surprind dupa 15 ani in domeniu

Stiu deja cum sunt privita - uneori - cand spun ca lucrez in acest domeniu. Pentru mine nu este nicio surpriza. In trecut, ma cuprindea o anumita stare de furie atunci cand anumite persoane imi spuneau ca stiu mai bine „ce este videochatul”, din „surse informate”. Dupa 15 ani de experienta in domeniu, am ajuns doar sa zambesc, sa ii las sa se agite si sa imi explice. Si ce se mai agita cand observa ca eu raman calma.

O scurta povestire personala amuzanta despre asteptarile oamenilor cu privire la videochat: acum cativa ani, eram la o intalnire si i-am spus tipului ce job am. Tin foarte bine minte ca m-a intrebat „Si ce stii sa faci?”. Nu stiu la ce se astepta, ce isi imagina ca as putea face eu din pozitia de fost model de videochat, dar a fost extrem de dezamagit si confuz cand am raspuns „Stiu sa fac sarmale, dar ciorba de burta nu!”. Apoi mi-a explicat ca nu intelege ce legatura are raspunsul meu cu intrebarea lui. Nici eu nu am inteles intrebarea lui ☺.

Revenind la tema principala.

Cel mai mult ma bucur ca am multe persoane aproape de mine care gandesc, se informeaza singure sau care macar sunt dispuse sa asculte cu adevarat raspunsurile mele despre domeniu. Sunt recunoscatoare acestor oameni.

Asa ca o sa ii mai explic fetitei mele ca domeniul in care activez ma ajuta sa ii ofer viata la care are acces. O sa ii spun ca daca eram casiera la un supermarket, daca lucram in banca sau intr-un restaurant, cu siguranta nu aveam multe lucruri pe care acum ni le permitem cu usurinta. Nu neg ca partea financiara a fost cea care m-a facut sa ma indrept catre aceasta industrie. Dar restul beneficiilor care vin impreuna cu industria le-am descoperit ulterior. Asa ca am ramas in domeniu si dupa ce nu am mai fost model.

Cred ca aveam si alte optiuni de cariera care sa imi aduca castiguri financiare similare, probabil ca politician, CEO la o banca sau la o companie producatoare de energie. Daca as fi anticipat dezvoltarea retelelor de socializare, as fi putut deveni influencer. Dar prin 2005, cand eu aveam nevoie de o noua oportunitate financiara, abia se lansa YouTube-ul, iar Facebook-ul numara doar un an de existenta.